Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale

- Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de Procedură Fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 513/31.07.2007;

- Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, aprobate de Hotărârea Guvernului nr. 1050/ 2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 651/2004;

- Ordonanţa Guvernului nr. 39/21.04.2010, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală;

- Instrucţiunile de aplicare a Titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală aprobate de Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2137/25.05.2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 380/31.05.2011;

- Ordonanţa Guvernului nr. 29/31.08.2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 626/02.09.2011.

1. Contestaţia Împotriva actelor administrativ fiscale

Contestaţia se poate formula:

- împotriva titlului de creanţă fiscală şi a altor acte administrativ fiscale, aşa cum apar menţionate la art. 88 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003;

- numai de către cel care se consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, care trebuie să demonstreze interesul legitim;

• numai în scris şi cuprinde:
  datele de identificare a contribuabilului;
  persoana îndreptăţită să exercite calea administrativă de atac ce reprezintă contribuabilul;
• motivele de fapt şi de drept;
• dovezile pe care se întemeiază;
• semnătura titularului dreptului procesual confirmată cu ştampilă (în cazul persoanelor juridice), iar în cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvenţă/ reorganizare/ faliment/ lichidare, contestaţia va purta semnătura şi ştampila administratorului special/ administrator judiciar sau a lichidatorului, după caz;
• împuternicirea în original sau în copie legalizată în cazul în care contestaţia este formulată de un împuternicit al contribuabilului.

- în termen de:

• 30 zile - de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.
• 3 luni - de la data comunicării actului administrativ fiscal, dacă acesta nu cuprinde menţiunea posibilităţii de a fi contestat, termenul de depunere şi organul competent.

În cadrul aceluiaşi termen contestatorul îşi poate majora pretenţiile cu respectarea aceloraşi condiţii de forma şi de fond pentru formularea contestaţiei.

Contestaţia se depune la organul fiscal al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.

Contestaţia poate fi retrasă, în termenul de 45 de zile, de soluţionare, printr-o cerere în scris, din care să rezulte, fără echivoc, acest lucru.

2. Competenţa de soluţionare a contestaţiilor

1) Contestaţiile care au ca obiect decizii de impunere, acte administrative asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:

- structura specializată constituită la nivelul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene unde contribuabilii sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe, în cazul contestaţiilor al căror cuantum este sub 3 milioane lei;

- Direcţia generală de soluţionare contestaţii din cadrul ANAF, în cazul contestaţiilor al căror cuantum este de peste 3 milioane lei precum şi pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili precum şi pentru cele formulate de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală indiferent de sumă.

2) Contestaţiile care au ca obiect alte acte administrativ fiscale (ex: actele emise de organele fiscale competente în soluţionarea cererilor de înlesniri la plată, cereri de compensare, adrese, răspunsuri precum şi altele asemenea, măsuri care nu sunt legate de stabilirea de impozite, taxe, contribuţii sau diminuare de pierdere etc.) se soluţionează de către organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat.

3) Contestaţiile care au ca obiect lipsa unui act administrativ fiscal, înţelegând prin aceasta că petentul a depus la organul fiscal o cerere pentru emiterea unui act administrativ fiscal, la care nu s-a răspuns în termen legal, se soluţionează de către organul fiscal ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.

4) Contestaţiile care au ca obiect sancţiuni contravenţionale sub formă de amenzi şi măsuri complementare acestora (confiscări).
Obsevaţie! Se depun în termen de 15 zile de la comunicare la instanţa judecătorească teritorială în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

5) Contestaţiile care au ca obiect acte de executare şi/sau titluri executorii în temeiul cărora a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Observaţie! Se introduce la instanţa judecătorească teritorială competentă în termen de 15 zile de la comunicare.

3. Procedura de soluţionare a contestaţiei

Procedura de soluţionare include următoarele acţiuni:

• asigurarea îndeplinirii procedurii de contestare de către petenţi privind:
  termenul legal de contestare;
• titularul dreptului procesual de a formula contestaţie;
• obiectul contestaţiei;
• motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază;
• introducerea altor persoane în procedura de soluţionare;
• soluţionarea contestaţiei;
• suspendarea - procedurii administrative de soluţionare.

Asigurarea îndeplinirii procedurii de contestare de către petenţi

În situaţia în care se constată nerespectarea procedurii de contestare, se pune în vedere contestatorului printr-o adresă, să o îndeplinească, în termen de 5 zile de la înştiinţare (comunicarea) acestui fapt.

Introducerea altor persoane în procedura de soluţionare

Organul de soluţionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, în soluţionarea contestaţiei, după caz, alte persoane ale căror interese juridice de natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Părţilor între care s-a stabilit iniţial raportul juridic fiscal li se pot adăuga şi terţe persoane, care pot intra în procedura de contestare din iniţiativa lor sau a părţilor iniţiale, dobândind calitatea de pârâţi.

Intervenţia voluntară este intervenţia unei terţe persoane ale căror interese juridice de natură fiscală pot fi afectate în urma deciziei de soluţionare şi se face din iniţiativa acesteia. Aceasta poate fi:

- principală, dacă terţul invocă un drept al său urmărind realizarea sau conservarea acestuia, cu scopul de a câştiga pentru sine obiectul contestaţiei, fiind îndreptată împotriva ambelor părţii iniţiale între care s-a stabilit raportul juridic fiscal. Intervenientul principal are astfel o poziţie independentă faţă de cele două părţii între care a intervenit raportul juridic fiscal!

- accesorie, atunci când este făcută pentru apărarea dreptului uneia din părţi, având natura juridică a unei simple apărări. Intervenientul accesoriu are o poziţie de subordonare părţii în favoarea căreia a intervenit.

Intervenţia voluntară în ambele forme este o cerere incidentală, astfel încât este de competenţa organului de soluţionare investit, care se va pronunţa asupra admisibilităţii cererii de intervenţie.

În situaţia în care se constată că terţul justifică un interes, că există legătură între cererea de intervenţie şi contestaţia formulată, precum şi dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii de procedură ale contestaţiei formulate, cererea de intervenţie formulată de terţ este admisă, organele de soluţionare pronunţându-se asupra acesteia prin decizia de soluţionare.

Intervenţia forţată

Intervenţia unor terţe persoane ale căror interese juridice de natură fiscală pot fi afectate în urma emiterii deciziei de soluţionare, la iniţiativa uneia din părţile iniţiale sau a organelor de soluţionare.

Intervenţia forţată ca şi cea voluntară se poate formula până la data soluţionării contestaţiei.

4. Soluţionarea contestaţiei

Se face cu respectarea prevederilor legale în termen de 45 de zile, potrivit cărora:

- organul de soluţionare competent analizează/ controlează motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal;

- analizarea contestaţiei se face în raport de:

▪ susţinerea părţilor;
▪ dispoziţiile legale invocate de părţi;
▪ documentele existente la dosarul cauzei.

- soluţionarea contestaţiei se face în limitele sesizării;

- pentru lămurirea cauzei, organul de soluţionare competent poate solicita punctul de vedere al direcţiilor de specialitate din minister sau al altor instituţii şi autorităţi;

- prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contribuabilului în propria cale de atac;

- contestatorul, intervenienţii sau împuterniciţii acestora pot să depună probe noi în susţinerea cauzei. În această situaţie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat i se oferă posibilitatea să se pronunţe asupra acestora.

Organul de soluţionare competent se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi apoi asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.

Excepţiile de procedură pot fi: nerespectarea termenului de formulare a contestaţiei; necompetenţa organului care a încheiat actul administrativ contestat, excepţia lipsei semnăturii sau a ştampilei de pe contestaţie.

Excepţiile de fond pot fi: lipsa unui interes legitim, lipsa calităţii procesuale prescripţia, excepţia reverificării pentru aceeaşi perioadă şi pentru aceleaşi obligaţii fiscale, puterea de lucru judecat etc.

5. Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativĂ

Organul de soluţionare competent poate suspenda procedura de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă prin decizie motivată atunci când:

- organul care a efectuat controlul a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă;

- soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;

- la cerere, dacă sunt motive întemeiate.

Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.

6. Soluţii asupra contestaţiei

Prin decizie, contestaţia poate fi admisă total sau în parte, ori respinsă.

Contestaţia poate fi respinsă:

- pe excepţiile de procedură sau de fond;

- ca neîntemeiată, în situaţia în care motivele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea contestaţiei, nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ atacat.

Contestaţia nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greşită.

Contestaţia poate fi admisă atunci când argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea contestaţiei sunt întemeiate.

Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, în situaţia în care faţă de actele şi documentele existente la dosarul cauzei, organele de soluţionare se află în imposibilitatea de a se pronunţa. În această situaţie, se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere considerentele legale avute în vedere de organele de soluţionare în pronunţarea unei atare soluţii.

Soluţia de desfiinţare va fi pusă în executare în termen de 30 de zile de la comunicare, cu excepţia situaţiei în care aceasta este atacata la instanţa judecătorească competentă de contencios administrativ. În atare situaţie, încheierea noului act administrativ se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilă.
 
Comunicarea deciziei de soluţionare

Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac şi se comunică:

- contestatorului;

- persoanelor introduse în procedura de soluţionare;

- organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal.

Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă.

Atunci când, decizia de soluţionare este returnată de poştă, cu menţiunea lipsei contribuabilului sau a oricărei persoane îndreptăţite să primească actul administrativ de la domiciliul fiscal al acestuia sau a refuzului contribuabilului de a-l primi, precum şi în situaţia în care nu se poate comunica sub semnătură sau prin prezentarea la sediul organului fiscal a contestatorului, aceasta este comunicată prin publicitate.

Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a ANAF, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.

Afişarea se face concomitent la sediul DGFP Vâlcea şi pe pagina de internet, actul administrativ fiscal considerându-se comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.